Povestea lui Christian!

Povestea noastra incepe pe 29 decembrie 2010, ora 19.30 cand baietelul nostru Lucas Christian a venit pe lume la maternitatea Polizu din Bucuresti.

 Lucas a venit pe lume la 37 saptamani cu o greutate de 2700g, 49cm si apgar10. Ca orice parinti emotionati si fericiti ne-am anuntat rudele si prietenii de fericitul eveniment. Imediat dupa nastere sotul meu a vrut sa-i faca micutului nostru prima fotografie, dar nu a reusit, Lucas fusese trimis la sectia de terapie intensiva pt investigatii. Noua ni s-a spus ca a fost trimis la terapie pt ca nu fusese aspirat suficient si va reveni pe sectie dimineata dupa vizita medicala intrucat nu se iese asa cu una cu doua din sectia de terapie.

Am asteptat cu nerabdare dimineata si am tot asteptat pe hol sa iasa cineva si sa-mi vad bebelusul. Intr-un final o asistenta m-a intrebat cum ma numesc si dupa cateva clipe m-a chemat inauntru. Am fost putin surprinsa cand sefa de sectie dna dr. Stoicescu a vrut sa-mi vorbeasca si sa-mi arate bebelusul, dar in acelasi timp imi doream atat de mult sa-l vad ca nu-mi puteam imagina ca ar putea fi vorba de ceva rau. Mi-am vazut copilul intr-un incubator cu un furtunas in gurita iar dna dr mi-a explicat ca baietelul meu are o malformatie destul de rara ATREZIE DE ESOFAG si ca trebuie operat de urgenta, ca va fi transferat la spitalul de copii Grigore Alexandrescu unde i se va face interventia chirurgicala. Am vrut sa-i fac o poza, dar telefonul mi se descarcase. Am rugat-o pe dna dr sa-l lase si pe sotul meu sa-l vada si a fost de acord. Aveam impresia ca ceea ce mi se intampla nu era real, ca visam si trebuia sa ma trezesc. In minutele urmatoare am semnat pt transferul copilului cu ambulanta iar asistentele de acolo i-au explicat sotului meu cum sa ajunga la spitalul Grigore Alexandrescu (noi fiind din Focsani).

 Totul a inceput sa se desfasoare foarte repede, era o lupta contra timp pe viata si pe moarte. Copilul a fost transferat la spitalul de copii, i s-au facut din nou radiografii, analize ni s-a confirmat diagnosticul cu care plecase din maternitate si a fost operat de urgenta. Noi credem ca in ciuda malformatiei cu care s-a nascut a avut o stea norocoasa si mai multi ingeri pazitori. A avut norocul sa fie diagnosticat la timp, sa fie transportat rapid si operat de medici de exceptie. Sunt sigura ca daca nasteam in Focsani sansele sa vorbesc la prezent despre copil ar fi fost foarte mici intrucat nu putea fi operat local ar fi trebuit transportat cu smurdul iar afara era un ger cumplit. La Grigore Alexandrescu am intalnit niste medici minunati, dedicati intru totul meseriei pe care o practica.

Inainte de operatie atat dna dr Topor Laura (chirurgie pediatrica) cat si dna dr Davidescu Irina (anestezie generala) au discutat cu sotul meu, i-au explicat in amanunt despre malformatie si in ce consta operatia, i-au facut chiar si un desen cum arata esofagul, ni s-a spus de la inceput ca va fi o operatie foarte grea, care sunt sansele de supravietuire si deces, nu ne putea garanta nimeni ca va fi o reusita in schimb ne-au asigurat ca vor incerca sa faca totul pt copil si ca in sala de operatie va fi ca si copilul lor.  Ni s-a explicat ca doar in timpul interventiei va vedea exact cum se prezinta situatia, ca fistula va fi cusuta si se va incerca legarea capetelor esofagului (anastomoza directa ), in cazul in care nu se va reusi din cauza dimensiunii reduse i se va face o gaurica in stomac cu un furtunas prin care va fi hranit cu seringa (gastrostoma) si capatul esofagului va fi scos la gatut pt a elimina saliva.

 Orele care au urmat au fost de cosmar, minutele parca nu se scurgeau, timpul abia trecea si nimeni nu iesea din sala de operatii. In tot acest timp am inceput sa cautam informatii despre atrezia de esofag. Am aflat ca e o malformatie intalnita la 3000 de nasteri, ca afecteaza ambele sexe, ca sunt cam 10-15 cazuri pe an si in crestere in ultimii ani. In acelasi timp am aflat ca daca i se va face gastrostoma va trebui operat din nou iar ca variante ar fi adaugarea unei parti din colon (colonoplastie) operatie  care se poate realiza la noi in tara dar care are si numeroase dezavantaje unul dintre ele fiind aparitia cancerului de esofag pana in perioada majoratului sau o alta varianta ar fi o interventie directa (esofag de esofag) care se poate realiza in Germania, care are rezultate uimitoare dar care costa in jur de 20000 euro.
Dupa aproximativ cinci ore de asteptare a iesit intai dna dr anestezist care ne-a spus ca a trecut cu bine de anestezie si mai multe despre operatie ne va spune dna dr care a efectuat interventia.

 A iesit apoi si dna dr Topor si ne-a spus ca operatie a reusit, capetele esofagului au putut fi legate dar urmatoarele 10 zile vor fi critice existand riscul foarte ridicat ca operatia sa cedeze si sa fie nevoie de o noua interventie prin introducerea gastrostomei, iar in tot acest interval de timp va fi in continuare sub anestezie. Dupa operatie sotul meu a putut intra pentru cateva momente la terapie intensiva sa vada bebelusul. Urmatoarea zi mi-am vazut si eu ghemotocul intubat, am vorbit din nou cu medicii si am plecat acasa ramanand sa-l vizitam la cateva zile si sa mentinem legatura telefonic.

 Nu pot descrie in cuvinte cum este ca parinte sa-ti lasi copilul in spital, sa-l vezi intubat, sedat si sa nu poti face nimic pt tot ce se putea face pt el se facuse deja tot ce mai ramasese era sa asteptam fara sa avem vreo certitudine in ceea ce va urma. Am fost increzatori ca totul va fi bine, am avut credinta in Dumnezeu si am inceput sa numaram zilele scazand deja una. Credeam ca va fi mai usor, ca vor trece repede, ca daca trece de primele zile celelalte vor fi mai putin importante dar nu a fost asa. Sunam zilnic de 2-3 ori la terapie sa vad care mai era starea bebelusului si faptul ca era stabil chiar daca era intubat ne dadea putere sa credem ca va fi bine. Am luat in calcul si varianta necazului suprem dar ne-am incurajat ca daca Dumnezeu va vrea va fi bine. Am citit atunci tot ce era postat pe net despre aceasta malformatie, ne incurajam si descurajam cu fiecare informatie in parte. Am vazut povestile mult mai grave ale unor bebelusi care s-au tratat si vindecat in Germania, dar nu citisem nici o poveste despre vreun caz vindecat in Romania doar prin anastomoza directa. Am vazut tabele cu statistici ca si greutate la nastere era acolo la limita de 50%, ca si reusita a operatiei era undeva la sub 10% la care mai apareau si complicatii. Nu stiam ce sa mai credem vazand acele informatii dar ne incurajam cu fiecare ora, zi trecuta de la operatie crezand ca asa cum au trecut zilele pana atunci asa vor trece si urmatoarele.

 Au fost zile si mai bune si mai putin bune, dupa 4 zile de la operatie a avut un episod critic fiind necesara resuscitarea, am inceput sa ne punem intrebari daca mai are si alta malformatie asociata. Tot atunci la indemnul unei persoane foarte dragi i-am spus si cuvintele de botez. Timpul a trecut, greu dar a trecut. O luna si o saptamana a stat ingerasul nostru la terapie intensiva dependent de oxigen, cu pneumonie, febra etc. Incet incet a inceput sa pape si laptic, intai prin sondita, apoi biberon si in cele din urma direct laptic de la mami. Dupa o luna de zile in care nu mi-am tinut copilul in brate si in care puteam numara pe degete timpul petrecut langa micut ne-am externat iar pe biletul de iesire scria mare VINDECAT. Inainte de externare i s-a facut tranzitul digestiv cu substanta de contrast, ecografie abdominala si cardiaca. Dupa 2 saptamani ne-am dus si la maternitate sa facem vaccinul BCG, i s-a facut si o ecografie transfontanelara iar dna dr care l-a vazut ne-a marturisit ca a avut si dansa o fetita cu atrezie esofag care nu a supravietuit, asta intamplandu-se prin anii '80.

 La 3 luni de la operatie am revenit din nou la control pt refacerea tranzitului ca nu cumva sa apara vreo stramtare a esofagului si tot atunci am facut si o bronhoscopie din cauza ca tusea destul de tare. Acum Lucas are 6 luni, a inceput diversificarea, este un copil sanatos, vesel si foarte alintat. Cu aceasta ocazie vrem sa le multumim in primul rand medicilor de la Grigore Alexandrescu atat dnei dr Topor care l-a operat, dnei dr Davidescu cat si dnei dr Bradean si drei Taran Camelia care l-au ingrijit la terapie intensiva si intregului colectiv ATI, le multumim si medicilor de la maternitatea Polizu pt tot ce au facut pt micutul nostru si nu in ultimul rand le multumim prietenilor, rudelor si tuturor celor care ne-au fost alaturi in aceasta grea incercare.
Am scris aceasta poveste la indemnul unei alte mamici cu aceeasi problema, pentru a putea fi citita si de alti parinti care intr-un moment de cumpana vor avea nevoie de incurajare.

medicii din Romania(parere dupa experiente)!

STIU CĂ ADEVĂRUL DOARE CEL MAI TARE, DAR NU-MI STĂ ÎN CARACTER SĂ MINT. VĂ MULŢUMESC PENTRU ÎNŢELEGERE.

NOTĂ!
Ceea ce am scris este o părere personală în urma unor trăiri groaznice.Nu se adresează tuturor medicilor, aşa că am rugămintea să nu mă trezesc cu comenturi fără rost unde se găsesc ofensaţi. Atunci mi-aş permite să constat că zicala “SE SIMTE CU MUSCA PE CĂCIULĂ” este aproape un adevăr.

În general “CINE SE SCUZĂ SE ACUZĂ” aşa că voi ignora orice ofensat. Pentru că am întâlnit BESTII care-şi spun DOCTORI nu voi controla nici un cuvânt şi voi scrie exact aşa de mizerabil precum acele BESTII pe care le-am întâlnit în greul nostru „DRUM”.

Trăim întro Ţară unde din păcate medicina este o afacere în zilele noastre….ai bani…ai şanse la viaţă, ai şanse să te faci bine…..nu ai bani….păcat, se ştie, nu ai şanse la nimic.
”Medicii” noştri s-au învăţat să stea cu mâna întinsă precum cerşetorii….de fapt, ei sunt nişte cerşetori mai stilaţi, mai cu clasă, nişte cerşetori cu facultate….asta sunt medicii noştri.
În momentul în care am scris despre incompetenţa medicilor o doamnă Doctor, mi-a reproşat faptul că mă iau de medici şi că nu ar trebui deoarece ei au salarii mici şi nu sunt înţeleşi de loc.Va ajutam si noi cum putem.Va rog sa nu mai loviti in dr din Romania.Sunt si eu medic, va inteleg durerea, dar nu cred ca stiti cu ce probleme se confrunta medicii din tara.EU sa emigrez in Germania ca dr, pt ca aici nu putem sa traim,realmente. Avem niste salarii mizerabile si conditii groaznice in spital, oamenii ne sar in cap peste tot, dar suntem si noi oameni, nu putem sa ne gandim la problemele altora cand nu avem bani sa ne crestem copiii.Insa ce are a face salariul  lor cu un bebeluş de doar două zile (atât avea fetiţa mea când mi sa zis să o las să moară) care sa născut cu o malformaţie de care nu se auzise în oraşul meu (TULCEA) la acel moment şi din start a negat să mă lase să-mi duc bebeluşul la Bucureşti.
Acum să fim serioşi, nu-mi duceam copilul pe banii ei la Bucureşti, în afară de acest lucru îmi trebuia un simplu DA, însă…a preferat să-mi dea un diagnostic greşit şi să-mi spună că fetiţa mea nu are şanse la viaţă…EXPERIENŢA in 30 de ani de muncă işi spusese cuvântul…..sau SALARIUL MIC pe care îl au medicii ?
Mulţi medici din păcate sunt inconştienţi, ei nu-şi dau seama că un medic bun e acela care pe lângă faptul că te vindecă de ceva anume, mai este şi acela care îsi recunoaşte incompetenţa în cazuri destul de grave şi te timite undeva unde ai măcar O ŞANSĂ LA UN MILIARD dar e o şanşă oferită.
Stim că-i dureros pentru ei să audă când spunem că nu avem MEDICI…offff săracii, dar să nu uităm că ADEVĂRUL DOARE CEL MAI TARE, aşa că e normal să sufere când îl aud.
În spitalele noastre de la infirmiere până la medici sunt toţi nişte oameni de care trebuie să ne ferim, nicidecum nişte oameni la care trebuie să ajungem, (când ne gândim că ajungem de nevoie şi nu din plăcere…) toţi ne privesc de sus (chiar şi infirmierele care au impresia că lucrând în spital sunt cine ştie ce boţ de aur) ne vorbesc de parcă ei ar fi buricul pământului.
Am o experienţă cu nişte medici NEMŢI care pot spune că-şi merită numele, am experienţă cu câţiva dintre medicii de la Spitalul Grigore Alexandrescu care la fel, işi merită numele.
Dacă nu ajungeam în GERMANIA ajungeam să cred că acest comportament execrabil pe care îl au medicii români îl învaţă de pe băncile facultăţii, ajungeam să cred că se predau ore pentru cum să te porţi cu un pacient suferind, fără bani, fie de la ţară fie de la oraş, fie mai tânăr fie mai în vârstă.
Am ajuns la concluzia că în ROMÂNIA medicii vin la locul de muncă pentru a face afaceri, nicidecum pentru că şi-au ales acestă meserie din plăcere, pentru că au vrut să fie medici.

Am fost cu fetiţa la operaţie şi PROFESORUL....(nu un simplu medic) care mi-a operat fetiţa dânsul, este şi directorul clinicii, m-a tratat ca de la egal la egal, imi vorbea de parcă vorbea cu un coleg de al lui şi mai important, DÂNSUL a fost cel care m-a căutat sa-mi zică cum a decurs operaţia (l-am scăpat imediat după operaţie).
Ar trebui să avem şi noi tupeul pacienţilor străini şi să le strigăm în fată medicilor noştri că datorită nouă au salariu.Este datoria lor să ne îngrijească nu ajungem de plăcere la ei.
Să mergi la doctor nu e o fiţă, e o necesitate, nu e un moft care trebuie făcut.
MEDICII NU SUNT NIŞTE D-ZEI ÎN HALATE ALBE…..sunt doar nişte oameni simpli cărora ar trebui să le mai tăiem din lungul nasului.
În străinătate respectul medicului faţă de pacient este enorm…..se simt datori faţă de pacienţi şi sunt conştienţi că datorită pacienţilor au un salariu.
Sunt foarte grijulii şi fac tot posibilul să fie totul în ordine.Se chinuie să salveze orice caz cât de dificil ar fii, la ei nu există …”NE PARE RĂU AM FĂCUT TOT CE AM PUTUT”..…ei sunt perseverenţi şi nu concep să se piardă vreo viaţă în clinica lor.

 ACEST CAZ ESTE UNUL REAL AM FOST INTERNAŢI ÎN ACEEAŞI PERIOADĂ AŞA CĂ ÎL ŞTIU INDEAPROAPE(EI ÎNCĂ MAI SUNT ACOLO

Stiu un caz din CLUJ cu o fetiţa care sa născut cu cea mai uşoară malformaţie de atrezie, iar „EXPERIENŢA” medicilor de acolo au facut cel mai grav caz….de la o simplă atrezie de esofag…unde se necesită cel mult 2 operaţii (dacă sunt corecte) această fetiţă a ajuns la 12 operaţii ( în GERMANIA) PENTRU A I SE SALVA VIAŢA….
Acest copil a ajuns în Germania în ultima fază datorită părinţilor care au luat-o şi au plecat cu ea în stare critică, disperaţi fiind că în România numai făcea nimeni nimic pentru ea că deja”AU FACUT TOT CE SE PUTEA ŞI DEGEABA”.
Aşa că au ajuns în Germania şi aici bineânţeles că s-au crucit medicii şi profesorul de cât de gravă era starea fetiţei.
Stomăcelul îi lipsea, l-au rupt când i-au pus gastrostoma (i-au pus una prea mare) acidul gastric se forma mereu şi curgând în organism i-a ars colonul…etc.
Copii când se nasc au aderenţele lipite, la aşa ceva nu se umblă…fie se dezlipesc la creştere, fie nu, EXPERIENŢA medicilor români i-a învăţat să dezlipească şi în aşa fel acest copil nevinovat a ajuns să aibă 12 operaţii.
În ziua de azi este o fetiţa de 7 luni care râde cu părinţii ei, gângureşte, papă, işi face toate nevoile…aceste lucruri În ROMÂNIA erau pierdute….pur şi simplu se facuse totul pentru ea.
Medicii nemţi se bucură de Încă o reuşită extrem de gravă în clinica lor (al doilea în 8 ani de zile).
În timp ce în ROMÂNIA in perioada noiembrie-decembrie au murit bebeluşi de atrezie de esofag după prima operaţie,(stiu din sursă sigură) în Germania au reuşit să salveze un caz cu o SANŞA LA UN MILIARD…dar a avuto.
În timp ce la noi în ţară medicii sunt în competiţie care să fie promovat şi care să ia spagă cât mai mare, în Germania se salvează cazurile care la noi sunt eşuate din cauza medicilor penibili pe care-i are ROMÂNIA şi din cauza comportamentului execrabil pe care-l au.
Din păcate la noi medicii sunt prea mândri ca să-şi recunoască incompetenţa, ei încă nu au aflat că MÂNDRIA este o” calitate” a omului prost iar la noi majoritatea medicilor sufera de sindromul MÂNDRIE ACUTĂ FĂRĂ ŞANSE DE RECUPERARE.
Nu poţi fi mândru că eşti un medic bun, în fine…medic în momentul în care tu eşti de fapt un ignorant.
Nu putem uita asistentele care sunt şi ele la fel de ignorante şi care suferă de sindromul SUPERIORITĂŢII CRONICE ăstea se cred mai importante decât sunt laolaltă cu infirmierele.


Medicii noştri NIŞTE BESTII CU CHIP OMENESC, NIŞTE CERŞETORI CU FACULTATE IMBRĂCAŢI ÎN NIŞTE  HALATE ALBE, DAR EI NU-ŞI DAU SEAMA CE PETE AU ACELE HALATE DE FAPT ÎN OCHII PACIENŢILOR.
Aceste pagini sunt scrise după experienţele avute în România,după cum am mai spus mai sunt şi exceptii, dar cred că doar 10% din medici.

STIU CĂ ADEVĂRUL DOARE CEL MAI TARE, DAR NU-MI STĂ ÎN CARACTER SĂ MINT

            C A T E T E R U L

 Din cauza ca Daria are vene foarte greu de gasit, noi am avut si cateter, introdus pe parte dreapta a gatisorului in vena centrala.

Este un furtunaş special creat pentru a fi introdus pe venele mari centrale în aşa fel încât capătul să fie situat în vena cavă superioară.
Se introduce subcutanat până la locul de ieşire ales. Este confecţionat dintr-un silicon special procesat.
CATETERUL – Se găseşte sub trei forme şi trei denumiri;
      ♣cu un singur lumen
      ♥♥ cu două lumene
      ♣♥♠cu trei lumene (sau tradiţional lumen-capăt)
Denumirile ;Hickman, Leonard  şi Broviac.

CATETERELE sunt create pentru accesul vascular prelungit, pentru pacienţii ce au acces la vene periferice adecvate. Sunt create pentru administrarea de fluide intravenos (I.V.) produse farmaceutice (tratamente) nutriţie parentală şi chiar extragerea sângelui.

Specially created to be placed on the large central veins .Is inserted subcutaneously to exit the place chosen. It is made from a specially processed silicon.
Catheter – is found in three forms and three names;
       ♣ with a single lumen
       ♥ ♥ double lumen
       ♣ ♥ ♠ three lumen (lumen- or traditional head)
Names, Hickman, Leonard and Broviac.
Catheters are designed for prolonged vascular access for patients to have access to appropriate peripheral veins. They are designed for administration of fluids intravenously (IV) pharmaceutical products (treatments) and

Operatiile lui Luca!

Luca-Ioan a fost operat in Germania, la clinica din Karlsruhe.

Plecarea spre Germania s-a facut in data de 14 iunie 2009. Au urmat doua zile de investigatii medicale si discutii cu medicii germani. Operatia a avut loc pe data de 17 iunie si a durat cam 5 ore. A fost cu siguranta cea mai lunga zi din viata noastra.

 

 

marți, 21 iulie 2009

Terapia intensiva

Dupa operatie, Luca a stat la terapie intensiva 8 zile, timp in care medicii l-au tinut sub supraveghere pentru a putea preintampina o eventuala problema.

 

Luca - operat a doua oara in Germania

Din nefericire, problemele s-au tinut lant de Luca. El a fost operat a doua oara in Germania, Miercuri - 28.10.2009 dupa o serie de 5 sedinte de dilatari in perioada 11 august - 19 septembrie 2009.
Nu ne ramanea decat sa speram ca va veni ziua cand Luca va putea manca si se va putea juca fericit alaturi de surioara lui, Maya.

 

 Luca-Ioan

 

 

 

Operatiile Dariei !

Operaţiile Dariei au avut un total de patru, începând cu cele din România care au fost două, iar  în Germania am ajuns să avem alte două.


Prima operaţie în România a fost de întregire a esofagului, însă metodele folosite de medicii români nu au dat roade, iar după patru zile Daria a fost operată a doua oară.


La a doua operaţie i sa făcut esofagostomie (i sa scos esofagul pe la gâtişor pentru a elimina saliva) şi gastrostomie (i sa aplicat furtunaşul in stomăcel pentru a putea fi hranită)
 A cestă metodă a fost cea mai bună la acel moment, eu neştiind din timpul sarcinii de malformaţie şi de o posibilă plecare în străinătate pentru a naşte acolo.


A urmat a treia operaţie de această dată în Germania, operaţie de întregire a esofagului, care  aici a avut rezultate destul de bune pentru trei săptămâni, apoi urmând  închiderea esofagului încet, încet prin strimtări.
Pentru aceste strimtări şi chiar  închiderea esofagului există posibilitatea dilataţiilor, această procedura a avut loc la aceeaşi clinică din Germania unde am avut si operaţia reuşită de întregire. În mod normal ar fi trebuit să avem cel mult două dilataţii însă, esofagul ei a fost închis de tot si atunci am ajuns la cinci dilataţii.


Dilataţiile sunt o metodă endoscopică de deschidere a esofagului pentru ca bebeluşul să  poată mânca iar pe guriţă. Pentru a i se dilata esofagulul a fost nevoie de anestezie totală.
 Acestă procedură se face în sala de operaţii şi este o procedura de cel mult o oră.
Se anesteziază bebeluşul şi după o monitorizare corectă începe procedura de deschidere a esofagului, aceasta constând  în introducerea unui balonaş cu endoscopul până la locul stenozat iar apoi îl umflă acolo până la o dilatare optimă.La câteva zile după această procedură urmeza o radiografie pentru a fi văzută starea esofagului (dacă a rămas deschis sau s-a strimtat,) pentru a şti dacă va mai urma o altă intervenţie.


Dilataţiile la noi au fost însă fără nici o reuşită, ajungând astfel la o nouă operaţie. În aşa fel am ajuns la a patra operaţie.


La a patra operaţie ne -au explicat că procedura va fii aceea de îndepărtare a vechii cusături de unire a esofagului pentru că esofagul a crescut şi deasupra cusăturii s-a format ca un balon, aşa putând să fie o mai mare reuşită această operaţie decât prima.


La a treia operaţie  faptul ca esofagul nu era indeajuns de mare (crescut) distanţa dintre capătul inferior şi distanţa dintre capătul superior era una care a provocat tensiune la cusut şi atunci ne puteam aştepta la aşa ceva.
La raze, după 7 zile au observat o scurgere la esofag, aşa că bineânţeles nu am avut norocul să ne scoată tubul ce se introduce prin năsuc pe esofag, pentru a nu se strimta esofagul. Aşa că am mai stat încă 7 zile apoi alte raze şi când totul a fost bine i s-a scos tubul şi am încetat să o mai hrănesc pe gastrostomă am început cu hrănirea pe guriţă, acum după altă săptămână alte raze şi când este totul bine e  şi momentul să ne gândim la plecarea ACASĂ.

Atrezia esofagiana si fistula traheoesofagiana!

http://en.wikipedia.org/wiki/Esophageal_atresia



Epidemiologie

Diversele studii internationale indica o incidenta a atreziilor esofagiene de 1/2500 - 1/4500. Studiile populationale au mai aratat o incidenta egala la cele doua sexe. De asemenea s-a mai demonstrat o origine multifactoriala si existenta unei componente ereditare poligenice în aceasta patologie.

Embriologie

Modificarile anatomice din atrezia esofagiana sunt expresia unei afectari timpurii a organogenezei. În saptamâna a 3-a se delimiteaza esofagul în cadrul intestinului anterior. În urmatoarele 2 saptamâni se face dezvoltarea cailor respiratorii inferioare dintr-o expansiune proximala a pe 959x2311j retelui ventral al intestinului anterior împreuna cu cresterea în lungime a esofagului. Cele doua structuri vor fi despartite în plan transversal de un sept (alcatuit din mezenchim para-axial). Perturbarea mecanismului de separare si de migrare mezenchimala duce la aparitia malformatiilor esofagiene si la persistenta de comunicari anormale ale acestuia cu caile respiratorii.

Fiziolopatologie

Dupa reusita primelor anastomoze primare ale captelor esofagiene s-au evidentiat anomalii de motilitate (disfagie, obstructie, reflux gastro-esofagian) ale esofagului refacut, chiar în prezenta unui lumen de calibru normal. Etiologia acestor tulburari este data de deficitul de inervatie autonoma a esofagului atretic.

Clasificarea malformatiilor anatomice ale esofagului

Se utilizeaza clasificarea anatomica (Vogt) si cea prognostica, bazata pe factori de risc (Waterston).

Clasificarea Vogt are 4 tipuri si  anume:

-          tipul 1- absenta esofagului (practic tot esofagul toracic lipseste)

-          tipul 2- atrezie esofagiana izolata (fara comunicare cu caile respiratorii). Tipurile 1 si 2 totalizeaza împreuna 9% din cazuri.

-          tipul 3- atrezie esofagiana si comunicare cu arborele respirator. Subtipul 3a este cu fistula la capatul proximal (si are o frecventa de 1%), subtipul 3b cu fistula la capatul distal (având o frecventa de 85%) iar subtipul 3c cu fistula dubla proximala si distala (si cu frecventa de 1%).

-          tipul 4- fistula în H fara atrezie, având o incidenta de 3%.

Clasificarea Waterston împarte nou-nascutii cu aceasta boala în clase prognostice în functie de 3 parametri: greutatea la nastere, anomalii asociate si prezenta pneumoniei la prezentarea în serviciul de chirurgie.

Se definesc ca malformatii minore-medii cele ca despicatura labio-palatina, ale extremitatiilor, duct arterial patent, defect de sept atrial.Malformatii majore sunt considerate alte atrezii digestive, anomaliile cardiace sau renale mari , asociatiile de malformatii minore.

Clasa	Frecventa %	Descriere	Supravietuire globala 1962	Supravietuire globala actual
A	34	³2500 g, fara malformatii asociate, fara pneumonie	95%	100%
B	38	-1800-2500g, fara malformatii asociate, fara pneumonie - ³2500g, cu malformatii minore-medii sau pneumonie care intereseaza un singur lob	68%	86%
C	28	-          £1800g -          ³1800g dar cu malformatii majore asociate sau cu pneumonie extinsa	6%	73%

Actualmente se mai foloseste ca un bun predictor al rezultatelor functionale definitive distanta dintre cele doua capete esofagiene, masurata intraoperator (sub 2 centimetri se reuseste întotdeauna efectuarea anastomozei primare si functia este buna)

Anomalii asociate

Afectarea timpurie a organogenezei implicata în etiologia atreziei de esofag explica frecventele asocieri malformative (48-55%).  Atrezia de esofag poate aparea asociata cu o singura alta malformatie (dintre ele se pot aminti cele cardio-vasculare, ano-rectale, genito-urinare si scheletice)sau este o componenta a unor sindroame multiple malformative.Se descrie ca specific sindromul definit de acronimul VACTERL           (defecte Vertebrale, Ano-rectale, Cardiace, fistula Traheoesofagiana, atrezie de Esofag, malformatii Renale si anomalii de membre-"Limb").

Diagnostic antenatal

Ecografia arata într-un numar semnificativ de cazuri asocierea polihidramniosului cu lipsa de punere în evidenta a stomacului fetal. Cu un aparat cu rezolutie buna se poate pune demonstra capatul proximal esofagian dilatat.

Diagnosticul la nastere

Simptomatologia la nou-nascut este data în special de prezenta atreziei esofagiene.

Diagnosticul fistulei izolate este mult mai dificil. Atentionarea medicilor neonatologi asupra manifestarilor initiale ale bolii face ca diagnosticul sa fie pus precoce, de obicei în primele 48 de ore. Cele mai frecvente manifestari clinice sunt: prezenta în exces a salivei aerate care nu poate fi înghitita, detresa respiratorie (inclusiv episoade de cianoza la eventualele încercari de alimentatie) care se amelioreaza dupa aspiratia secretiilor, distensie abdominala (mai ales a etajului superior). În cazurile fara fistula distala sau cu fistula nepermeabila, abdomenul este scafoid, fara aer. Ansamblul acestor tulburari este exprimat în formula "nou-nascutul cu atrezie de esofag si fistula eso-traheala înghite în trahee si respira în abdomen". Uneori  diagnosticul este dificil pentru ca tabloul clinic este dominat de simptomele unor malformatii asociate sau ale prematuritatii. Diagnosticul de atrezie esofagiana poate fi exclus daca reusim sa introducem o sonda naso-gastrica. La orice nou-nascut la care nu reusim aceasta manevra se impune efectuarea unei radiografii AP cu sonda in situ. Aceasta va arata în caz de atrezie prezenta sondei oprite în fundul de sac proximal (situat de obicei la nivelul vertebrelor T2-T3). Prezenta aerului în intestine depinde de prezenta si permeabilitatea fistulei dintre capatul distal si arborele traheo-bronsic. Administrarea de substanta de contrast nu este indicata decât atunci când banuim (situatie rara de altfel) prezenta unei fistule proximale. Se mai poate folosi endoscopia pentru evidentierea acestui tip de fistula     ( procedând astfel nu sunt sanse de aspiratie ale produsului de contrast).

Tratament preoperator

Repararea chirurgicala acestei malformatii nu reprezinta o urgenta imediata. Cel mai important este de a optimiza starea generala a copilului înainte de a interveni chirurgical. Odata pus diagnosticul de atrezie esofagiana  se va monta o sonda în fundul de sac superior pe care se vor aspira periodic (sau de preferat continuu) secretiile acumulate. Pacientul va fi transportat la un centru medical competent în a trata aceasta patologie. Pozitia în care va fi îngrijit este cea de decubit dorsal sau lateral cu extremitatea superioara mai ridicata. Se va avea în vedere examinarea (clinica si ecografica) pentru diagnosticul eventualelor malformatii asociate si al complicatiilor respiratorii.

Tehnica chirurgicala

Se face o toracotomie posterolaterala dreapta în spatiul IV intercostal. Abordul regiunii mediastinale posterioare se poate face fie extrapleural fie transpleural. Se evidentiaza repere anatomice importante - vena azygos, nervul vag precum si cele doua capete esofagiene (inferior si superior). Se diseca comunicarea cu caile respiratorii care este apoi ligaturata. Dupa eliberarea si mobilizarea extinsa a capatului superior se încearca efectuarea anastomozei primare între capetele esofagiene (de preferat termino-terminal). Pentru consolidarea anastomozei profesorul Fufezan din Timisoara a descris tehnica de protectie a ei cu un grefon venos din vena ombilicala fixat peste linia de sutura. Daca sunt conditii locale improprii acestei anastomoze (în special distanta dintre capetele esofagiene mai mare de 2-2,5 centimetri) se poate apela la efectuarea de artificii tehnice pe esofagul proximal (alungire a acestuia prin miotomie circulara - Livaditis sau confectionarea unui tub dintr-un lambou anterior muco-muscular). Daca nici aceste manevre nu duc la posibilitatea anastomozarii capetelor esofagiene atunci se renunta la ea si se face esofagostomia cervicala si gastrostomia de alimentatie. Se asteapta apoi momentul în care copilul poate suporta o esofagoplastie (de obicei între 12 - 18 luni sau la minimum 10 kilograme). Esofagoplastia se face fie prin montare retrosternala de colon (colon stâng pe pedicul din artera colica stânga sau colon drept pe pedicul din ileocolica) fie prin tehnica descrisa de Gavriliu (tub gastric fasonat din marea curbura) sau cea descrisa de Spitz (ascensionarea intratoracica a stomacului). Mai nou se indica ca si alternativa terapeutica în cazurile la care a fost imposibila efectuarea anastomozei primare o revizuire a situatiei locale la 6-8 saptamâni de viata (uneori este posibila efectuarea anastomozei în acest moment pentru ca exista o tendinta fiziologica în timp de micsorare a distantei dintre capetele esofagiene). În asteptarea acestor decizii terapeutice definitive pacientul este nutrit pe gastrostoma iar capatul superior este aspirat prin esofagostoma cervicala.

Rezultate

Marea majoritate a pacientilor la care se reuseste efectuare interventiei chirurgicale radicale (primar sau secundar) au o crestere si dezvoltare normala. Se descriu ca si complicatii precoce ale chirurgiei fistulele anastomotice (în general minore), stricturile anastomotice si recurenta fistulei traheoesofagiene iar ca si complicatii tardive traheomalacia (definita ca si "slabiciune" structurala si functionala a traheei care da obstructie partiala de tip inspirator), refluxul gastroesofagian ( care are o incidenta de pâna la 65%, care se manifesta prin varsaturi, semne respiratorii si esofagita peptica si care necesita tratament cu prokinetice - antiacide, postural si dietetic) si alte tulburari de peristaltica esofagiana (care dau în principal disfagie)

Date de contact, a clinicii si a profesorului Schmittenbecher...din Germania!

Aici avem adresa de mail, unde il puteti contacta pentru programare.

Peter.Schmittenbecher@klinikum-karlsruhe.de


Cate ceva despre clinica din Germania, pentru a va documenta pt o mai mare siguranta, toti avem nevoie de siguranta intr-o astfel de situatie, asa ca ....aici puteti citi tot ce va intereseaza despre clinica.

http://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=de&u=http://www.klinikum-karlsruhe.de/medizin/kinder-und-frauen/kinderchirurgische-klinik/allgemeine-vorstellung.html&ei=tqelTNONAoHJswbGr5SrCA&sa=X&oi=translate&ct=result&resnum=1&ved=0CB4Q7gEwAA&prev=/search%3Fq%3Dclinica%2Bkarlsruhe%26hl%3Dro%26biw%3D1276%26bih%3D782%26rlz%3D1R2ADSA_enRO373%26prmd%3Dm