ISTORIC DESPRE ATREZIE.....(scris de profesionisti...nu ne apartine)!

Atrezia esofagiana este o malformatie congenitala care apare in procent de unul la 3000 de nou-nascuti. In cazul acestei malformatii esofagul nu este un tub continuu de la gura pana la stomac, ci este intrerupt. In majoritatea cazurilor, pot fi identificate doua tipuri:

1. Partea superioara a esofagului se termina ca un tub infundat, iar partea inferioara comunica cu trahea printro fistula. Aerul trece prin fistula in tractul intestinal iar acidul gastric poate ajunge in caile respiratorii. Distanta este adesea moderata. Intrun numar mai mic de cazuri apar fistule pe ambele parti ale esofagului, tratamentul fiind acelasi.
2. Ambele parti ale esofagului apar ca tuburi infundate, nu exista nici o fistula. Distanta dintre capetele esofagului este adesea mai mare. In unele cazuri exista o fistula in segmentul proximal; situatia clinica este aceeasi ca in cazurile fara fistula deoarece partea distala nu este “prinsa” de trahee si este scurta.

Suspiciunea este adesea data de imposibilitatea de a hrani copilul si / sau de a sonda esofagul. O radiografie a toracelui si a abdomenului superior arata un capat esofagian superior marit plin cu aer. Tubul gastro-intestinal este de asemenea plin cu aer prin fistula (tipul 1) sau nu (tipul 2). Alte malformatii ale inimii, rinichilor, scheletului si anusului ce pot insoti atrezia de esofag, se gasesc in 30% din cazuri si trebuie sa fie diagnosticate sau eliminate prin evaluare clinica, ecocardiografie, radiografie abdominala cu ultrasunete si radiografii cu raze X.
Tratamentul este intotdeauna chirurgical si depinde de tipul de atrezie. Se realizeaza in primele 48 de ore.

1. Se deschide toracele pe partea dreapta. Fistula dintre trahee si segmentul esofagian inferior este sectionata si inchisa. Segmentul superior si segmentul inferior sunt apropiate si legate (anastomoza). Uneori legatura este imposibila in cazul unei distante mari, a unei stari generale necorespunzatoare a copilului sau din motive tehnice. Apoi masurile urmatoare sunt ca la tipul 2.
2. Printr-o incizie cervicala stanga, partea superioara a esofagului este adusa la nivelul pielii si deschisa ca o esofagostomie pentru eliminarea salivei si prevenirea aspiratiei. Printr-o incizie abdominala stomacul este deschis si sondat cu o gastrostomie de alimentare. In mod normal toracotomia nu este necesara in timpul primei operatii.

Daca a fost posibila o anastomoza, esofagul unit este sondat. Pe perioada vindecarii anastomozei, se poate incepe alimentarea pe sonda. Ruperea sau scurgerea precum si contractarea sau stenozarea anastomozei reprezinta complicatiile posibile. Rareori poate aparea o fistula recurenta.
La aproximativ 10 zile dupa operatie, o radiografie cu substanta de contrast verifica daca anastomoza este complet refacuta inainte de a incepe alimentarea pe gura. Daca mancatul pe gurita este dificil, o posibila stenoza trebuie intotdeauna exclusa sau dilatata endoscopic.
Daca nu a fost posibila o anastomoza, copilul este alimentat prin tubul de gastrostomie. O alimentare simulata pe gurita este importanta pentru a impiedica pierderea reflexului de inghitire. Aceasta ar trebui sa se realizeze in timpul alimentarii pe tubul de gastrostomie astfel incat copilul sa poata invata ca bautul si inghititul au legatura cu saturatia. Copilul poate lua in greutate. In jurul varstei de 3 luni se poate planifica reconstruirea esofagului. Aceasta este posibila ca o anastomoza directa daca segmental distal al esofagului a crescut suficient sau ca o transpozitie gastrica. Transpozitia gastrica se realizeaza prin mobilizarea stomacului, mutarea acestuia in torace si legarea directa de capatul superior cervical al esofagului. Aceasta metoda este acceptata azi ca fiind cea mai buna metoda de interpunere (in special in comparatie cu metoda cu colon) din punct de vedere functional.
In prezent mortalitatea este scazuta si in special limitata la cazurile cu insuficienta cardiaca complexa. Problemele ar putea inca aparea de la stenoza fiind necesare repetate dilatari endoscopice. Uneori mobilizarea esofagului inferior afecteaza mecanismele anti-reflux care impiedica refluxul acidului gastric catre esofag. Un reflux gastro – esofagian patologic cu vomitat si lipsa de dezvoltare poate necesita proceduri de alimentare speciale, medicamente sau (rareori) interventie chirurgicala.
Daca inca este deschisa o gastrostomie, acest tub sau buton poate fi inlaturat daca s-a stabilit complet alimentarea orala si daca sunt excluse orice probleme de la anastomoza.
Copiii vor avea adesea o tusa specifica deoarece peretele traheal este oarecum instabil la locul unde se exista fistula. In majoritatea cazurilor acest lucru se va stabiliza pana la varsta de un an.